De ce retete din bucataria mea? Din doua motive extrem de importante si serioase:

1. Fiindca m-am saturat sa am am foi aruncate prin toata bucataria, linkuri salvate in fisiere, bookmarkuri in browser si alte liste in telefon.

Am incercat acum ceva timp sa adopt strategia bunicii mele, si anume, sa imi fac propriul caiet minune, acel cufar metaforic plin de secrete pe care orice femeie gospodina il preda mai departe fiicei, pe sistemul „uite aici mama, asa iese cel mai bine,  nu te lua dupa toate retetele alea din reviste!”. Am incercat, dar nu a functionat pentru mine. Fiindca nu prea iti vine sa scrii cand poti sa bagi la sfarsitul caietului o foaie, cand poti sa printezi de pe net o reteta si dupa aia sa o lasi aruncata in coltul din stanga langa cereale. Iar caietul nostru minune a ramas la mama si nu il pot accesa prea curand. Probabil ca mama are impresia ca o sa ajunga prin cine stie ce sertar, rupt si cu foi lipsa. Are motive ce-i drept…

2. Pentru ca este o provocare pentru mine!

Am fost crescuta de doua femei foarte pricepute. Bunica mea, cea mai harnica femeie pe care mi-a fost dat sa o intalnesc pana la acest moment al vietii mele, facea mancare in fiecare zi pentru noi. Mancare buna, simpla, gustoasa, care mi-a educat gusturile pentru toata viata catre mancarea aia plina de savoare si care mi-a dat in dar, portite spre copilarie. Si mama, o femeie foarte priceputa, care gateste foarte foarte bine, dar si foarte sanatos. Pentru ca ucenicul trebuie sa isi intreaca maestrul.

Na, ce sa zic, ca orice fata care a crescut in epoca asta post-revolutie, plina de schimbari la noi, am stat si eu sa invat si sa aspir la o viata mai buna. Nu am facut ore de gatit la scoala ca pe timpuri. Nu am stat prea mult in bucatarie cu mama sa invat sa gatesc. Preferam sincer sa pierd ore in sir la calculator sa ma joc NFS sau sa ma uite duhul citind pana eram ametita complet din cauza ochilor. Dupa aia facultate, iesiri, distractii, job full time, lucrat extra-hours pentru afirmarea si avansarea sufletului, bla, bla, bla. Si uite asa m-am trezit eu la 20++ de ani, cu niste foarte putin vaste cunostinte de bucatarit 😀

Si atunci am avut o epifanie a spiritelor: „ma Ioana, ce faci frate? Ca nu poti sa traiesti toata viata cu branza, rosii si paine, chiar daca iti place branza de oaie asa de mult! Si KFC-ul stii ca nu e sanatos” Si am zis ok, game on! Sa vedem cum merge treaba si cu latura asta a vietii cotidiene. Si asa am inceput :D!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: