Tfemeia are o viata dublarebuie sa recunoastem, femeile duc de mult, mult timp o viata dubla. Societate vs. casa, serviciu vs. bucatarie, iesiri cu prietenii vs. familie,  ruj rosu si parul coafat vs. trening larg si coc dezordonat. Una impusa de normele societatii, una de cele ale personalitatii. Una de aparenta, una de esenta. Indiferent cat de multa filosofie ar fi, pentru mine e cert faptul ca femeile au un spectru mai dezvoltat al nuantelor comportamentale. Poate si din cauza ca activitatile feminine sunt cat de cat mai variate decat cele masculine, poate si pentru ca noua ni se impun de catre societate mult mai multe asteptari decat barbatilor, poate ca noua ne plac mult mai multe lucruri. Poate.

Anyway, presiunea e destul de mare. Am momente cand stau si ma gandesc la viata femeii in lumea contemporana. Stau si observ in jur, analizez exemplele apropiate, incerc sa ma analizez pe mine si mai ales sa imi analizez reactiile si sa imi gasesc propria formula de echilibru interior. Pentru ca traim in epoca in care fetitele invata la scoala cot la cot cu baietii si sunt invatate de mici ca suntem egali cu totii in societate, epoca in care femeile lucreaza cot la cot cu barbatii pentru ca sunt capabile si pentru ca acum le este permis sa fie independente, epoca in care femeile trebuie sa fie in acelasi timp frumoase, aranjate, destepte, culte, civilizate, feminine, pricepute, muncitoare, si … „de casa”. Si presiunea e mare la un moment dat. De exemplu, dintr-un total de 168 ore dintr-o saptamana, un baiat si o fata pot petrece 30 ore invatand. Insa doar fata petrece extra 2, 3 ore pe saptamena stand pe langa mama sau bunica sa ajute in bucatarie sau sa invete sa gateasca, sa spele, sa coase. Ma rog, poate e un exemplu tampit. Insa e vorba de timp. Din punctul meu de vedere, timpul petrecut de femei avand grija de ele, de casa, de cei dragi, este mai mare decat cel petrecut de barbati in activitati asemanatoare.

E un subiect complex. Greu de disputat. Femeile au vrut sa aiba si ele drepturi, putere, independenta. Si am obtinut o mare parte din lucrurile astea. Dar odata cu dorinta noastra de a avea independenta, poate nu ne-am gandit ca de fapt cerem si barbatilor sa fie mai prezenti in viata de zi cu zi. Barbatii munceau x ore. Femeile faceau treburi in gospodarie y ore. Am vrut si noi sa muncim, si acum muncim si noi x ore. Si brusc, ne-am trezit: „opaa! pai adica eu daca muncesc x ore ca tine, trebuie sa mai si fac treaba alte y ore? nu, nu, nu, hai sa impartin y ore la doi, ca nu mai suntem ca pe timpuri!” … hmm, nu stiu daca e chiar corect pusa problema. Nu ma pot decide care tabara are mai multa dreptate, sau unde s-ar putea echilibra balanta. Nu cred in ideologiile feministelor, si in aceeasi masura ma simt minimizata de cele patriarhale. In orice caz, egalitate nu exista, nu va exista, si nici nu cred ca mi-as dori sa existe.

Eu resimt presiunea. Resimt presiunea seara cand ajung seara acasa si ma intreb: deci Ioana, faci ceva sanatos de mancare si stai 2 ore in bucatarie? Sau iti pui un pahar de vin si pictezi in alea 2 ore for your soul? Asa apar compromisurile. Si asa e situatia acum, cand am posibilitatea sa aleg.  Stau si ma intreb oare cum a reusit mama sa si lucreze, sa aiba si casa impecabila, sa fie si mancare buna in frigider, si sa mai ma creasca si pe mine, copilul artist si incapatanat. Cu ajutorul bunicii, da stiu. Cu atat mai mult, exemplu meu este relevant. A fost nevoie de 2 femei sa faca toate treburile care sunt de facut, sa si lucreze, sa creasca si un copil. Ei bine, da! Cheers for women! Pentru femeile care reusesc sa duca la capat asa cum pot si cum stiu ele mai bine toate treburile. Care reusesc sa aiba grija de ele si de cei dragi. Care au un loc de munca si fac fata stresului unei economii de c***t. Care reusesc sa creasca un copil asa cum trebuie. Si cheers pentru mama si pentru mamaie! Ati reusit perfect!

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: