Dupa ceva prea mult timp am reusit si eu in sfarsit sa citesc Hotul de carti, de Markus Zusak. Nu am vrut sa vad filmul pentru ca m-am gandit ca o sa merite cu siguranta cartea, si am tot amanat sa o citesc pentru ca intotdeauna mi se aprindeau retinele dupa alte titluri 😬.

Intr-un final insa, m-am apucat de ea, am citit-o, si am terminat-o. Asa cum imi place mie sa sumarizez si sa minimizez totul in viata asta la o singura idee principala, la o singura emotie, sau la un singur cuvant … am plans! Am observat in ultima vreme ca ma afecteaza destul de tare sa vad, sa aud, sa citesc sau sa aflu de suferinta altor oameni. O fi si asta un semn ca imbatranesc. Sau poate ca vad din ce in ce mai mult cat de subtire e firul de care atarna viata intreaga… dar sa revenim la subiect.

Vocea narativa, care nu este nimeni alta decat insasi Moartea, te insoteste in Germania nazista a anului 1939, tara aflata in avantul unor schimbari drastice si dramatice, unde o intalnim pe micuta Liesel, o fetita a carei viata se schimba brusc, si careia ii este menit sa se apropie de cateva ori foarte aproape de … Moarte. O micuta firava si sarmana, dar care are o iubire aparte pentru carti, si care incepe, previzibil, sa fure carti pentru a invata sa citeasca. Cu riscul de a fi spoiler, desi dupa parerea mea, totul devine previzibil din primele pagini, romanul nu ar fi avut cum sa plaseze intreaga poveste a micutei Liesel, daca nu ar fi incadrat totul foarte bine in realitatea nazista. O realitate cruda, revoltatoare si extrem de emotionanta a lucrurilor de neinteles prin care au trebuit sa treaca evreii condamnati spre moarte. A lucrurilor care s-au intamplat mai bine zis, ca de „trecut prin” au fost prea putini cei care au mai apucat sa povesteasca dupa ce au trecut anii de groaza ai führerului. Recunosc, e un subiect foarte sensibil pentru mine, pe cat de sensibil, pe atat de greu de inteles, care starneste un tumult intreg de lucruri inauntru. O carte frumoasa in orice caz. O scena cotidiana a unei vieti nesigure, in care nemtii sarmani incercau sa supravietuiasca, nemtii führerului incercau sa asculte ordinele pentru un scop maret si irealizabil, evreii osanditi implorau sa li se ingaduie sa respire, iar o fetita incerca doar sa citeasca.

O carte pe care o recomand cu un drag plin de tristete, insa cu drag.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: